Figura 1A
Euclid a demonstrat că diagonalele unui pentagon regulat se împart reciproc în medie și extremă rație, adică în secțiune de aur.
Pentagrama lui Euclid

Figura 1B
Legea creșterii naturale este evidențiată de structura fractală a pentagramei.
Pentagrama fractală

Figurile 2 - 6
Diferite structuri biologice profilează pentagrama: fructe, flori, frunze, stea de mare, legume, om.

Figura 7
Pentagramă ocultă care arată cele cinci litere ebraice (יהשוה) ale „pentagrammaton”, din cartea  „La Clef de la Magie Noire” a lui Stanislas de Guaita, 1897.
Pentagrammaton (greacă: πενταγράμματον), Ieșua (ebraică: יהשוה), Ieșua (aramaică: ישוע), este o formă alegorică a numelui ebraic al lui Iisus, o formă biblică a lui Ioșua. Găsită inițial în lucrările lui Athanasius Kircher, Johann Baptist Grossschedel (1619) și alte surse ezoterice ale Renașterii târzii.
Pentagrammaton

Figura A (fază premergătoare pentagramei hristice)
Într-un manuscris german din secolul 12, nudul asexuat al lui Hristos întrupează microcosmosul; aura Sa reprezintă sfera celestă, împărțită în șapte deschideri egale, pornite din cap, corespunzătoare planetelor;  cele patru elemente apar în colțurile desenului, la care sunt atașate linii ce semnalează simțurile.
Hrist ca microcosmos

Figura B
Suprapunerea modelului fotografic indică o cotă mai înaltă în redarea centrelor de simetrie.

Figura 1
Renascentistul Valeriano Bolzani realizează desenul Hrist ca o pentagramă în cadrul studiului Hieroglyphica (Basel, 1556). În Evul Mediu, această figură îndeplinea un rol apotropaic și avea semnificații multiple, simbolizând steaua din Betleem, cele cinci răni ale lui Hristos, sau cele cinci simțuri.
Pentagrama hristică (Valeriano Bolzani, Hieroglyphica, Basel, 1556), p. 351.

Figura 2
Joannis Pierii Valeriani, Hieroglyphica, Sive De Sacris Aegyptiorum Aliarumque Gentium Literis, Commentariorum Libri LVIII. duobus aliis ab eruditissimo viro annexis. Frankfurt a.M., 1678.
Pentagrama hristică (Joannis Pierii Valeriani, Hieroglyphica, Frankfurt a.M., 1678) 
Sursa: Hieroglyphicorum Liber XLVII, Cap. XXXI, p. 599.

Figura 3
Suprapunerea celor două reproduceri cu reperul fotografic evidențiază subdimensionarea capului, supradimensionarea brațelor și a picioarelor, precum și o inconsecvență în reprezentarea centrelor de simetrie.