Pentru cei care se întreabă de ce Radu Stănese apare uneori în dublă ipostază – de artist fotograf și de fotomodel nud, răspunsul se regăsește în cercetările sale: antropologia vizuală și antropologia vizualului pun în discuție trăirea experienței etico-estetice din perspectiva biunivocă a fenomenului cultural, anume a relației interșanjabile dintre subiectul privitor și cel privit.
În acest sens, semnificative sunt articolele sale din nr. 51 al revistei Saeculum, ce pot fi accesate aici:
Antropologia vizuală versus antropologia vizualului
Oglindirile lui Saudek
Același principiu stă la baza cercetărilor antropometrice publicate la capitolul Studii al acestui site, pornind de la convingerea că artele și științele își păstrează rostul de a fi doar atâta timp cât investigațiile acestora nu sunt limitate de nicio formă de prejudecată.
În plus, încă de la începutul anilor ’80, viața autorului este guvernată de principii gimnosofice, iar prin asumarea statutului de subiect nud el probează, înainte de toate, o atitudine deontologică. Nudul nu reprezintă o ipostază concupiscentă a trupului, ci o stare prelapsariană a spiritului, iar confundarea sa cu erotismul și pornografia nu evocă decât efectele smintitoare ale Izgonirii (a se citi Corpus Media. Gimnosofii ca propedeutică pentru o antropologie a nudului).