Pesemne că trupul uman este proiectat așa de la natură, fața, de la bărbie până la frunte și până la rădăcina părului, fiind a zecea parte din înălțime; mâna, de la încheietură până la vârful degetului din mijloc asemenea; capul, de la bărbie până la creștet este o optime, și împreună cu gât și umeri, până la rădăcina părului, este o șesime; de la sân până la rădăcina părului este o pătrime. Dacă măsurăm înălțimea feței însăși, distanța de la bărbie până la nări este o treime; nasul, de la nări până la sprâncene asemenea; de acolo până la rădăcina părului este tot o treime, reprezentând fruntea. Lungimea labei piciorului este o șesime din înălțimea corpului; antebrațul, o pătrime; lățimea sânilor este tot o pătrime. Și celelalte membre au propriile proporții simetrice, iar prin folosirea lor faimoșii pictori și sculptori ai antichității au obținut renumele veșnic. Similar, printre membrii unui templu trebuie să fie cea mai mare armonie dintre relațiile simetrice a diferitelor părți și magnitudinea generală ca un întreg. Dar din nou, punctul central al corpului uman este ombilicul. Deoarece dacă un om este așezat drept pe spate, cu mâinile și picioarele întinse, și cu o pereche de compasuri centrate pe ombilicul său, degetele de la mâinile și picioarele sale vor atinge circumferința unui cerc descris ulterior. Și precum corpul uman produce un traseu circular, la fel și o figură pătrată poate fi regăsită aici. Pentru că dacă măsurăm distanța de la talpă până la creștet, și apoi aplicăm distanța membrelor întinse, lățimea va fi aceeași cu înălțimea, ca și în cazul suprafețelor plane, care conturează un pătrat perfect.

http://www.gutenberg.org/files/20239/20239-h/20239-h.htm#Page_72

Bazat pe notițele arhitectului roman Vitruviu, Leonardo da Vinci realizează desenul Omul vitruvian în anul 1490.

http://leonardodavinci.stanford.edu/submissions/clabaugh/history/leonardo.html

Înscrierea corpului în pătrat permite identificarea centrului de simetrie izometrică prin trasarea diagonalelor.
Punctul este notat cu "G" (genital).

Înscrierea corpului în cerc permite identificarea centrului de simetrie biometrică prin intersectarea diametrelor.
Punctul este notat cu "O" (ombilic).

În secvența alăturată sunt reluate fotografic ambele ipostaze prezentate de Leonardo da Vinci, cu un corp ce satisface condiția de înscriere în cerc și în pătrat.
Măsurătorile confirmă existența celor două centre de simetrie corporală: rădăcina organelor genitale notată cu "G" (centrul de simetrie izometrică) și ombilicul notat cu "O" (centrul de simetrie biometrică).

De vreme ce omul este lucrarea lui Dumnezeu, cea mai frumoasă, cea mai desăvârșită, după chipul și asemănarea lui, o întruchipare în mic a lumii și a universului întreg, numit din această cauză și microcosmos sau lume mică, și că, prin urmare, reprezintă alcătuirea cea mai completă și cea mai armonioasă; lucrarea cea mai măiastră dintre toate; conținând în sinea lui toate numerele, toate măsurile, toate cantitățile, toate mișcările, toate elementele, precum și toate celelalte câte se află, omul este o lucrare înfăptuită cu un anume scop înalt, mai presus de potrivirea obișnuită pe care o găsim în celelalte lucruri făcute și, din această cauză, cei vechi, odinioară, făceau socotelile pe degete și tot cu ajutorul degetelor își reprezentau și numerele, părând că, în felul acesta, ar vrea să demonstreze că toate numerele, măsurile, proporțiile, și armoniile au fost inventate tocmai prin imitarea încheieturilor corpului omenesc. De aici vine faptul că, luând ca model măsurile și proporțiile corpului omenesc și-au contruit ei templele, palatele, casele, teatrele și, de asemenea, corăbiile, mașinăriile, toate felurile de lucruri artificiale; de pildă, orice lucrare de măiestrie arhitecturală are părți ce sunt mădulare sau membre ale ei, cum sunt coloanele, capitelurile, frontispiciile, aranjamentul piedestalelor și toate celelalte de felul acesta. Pe Noe, însuși Dumnezeu l-a povățuit să-și construiască arca bazându-se pe măsurile corpului omenesc, așa cum el însuși a făcut întreg mecanismul lumii considerând simetria corpului uman și, din această cauză, lumea este numită macrocosmos iar omul este numit microcosmos.(...)

În același fel, dimensiunile tuturor membrelor corpului omenesc sunt proporționate și concordante, potrivindu-se atât cu mădularele lumii cât și cu măsurile arhetipului, căci nu este niciun mădular al omului care să nu corespundă unui semn zodiacal, vreunei stele, vreunei inteligențe superioare, unuia dintre numele divine sau însuși arhetipului care este Dumnezeu. Or, toate dimensiunile trupului se pot roti și, pentru că el provine din rotunjimea formei sferice, va tinde întotdeauna spre aceasta.

https://www.loc.gov/resource/rbc0001.2009gen12345/?sp=177 

Forma pătrată, de asemenea, încadrează un corp foarte bine proporționat; dacă așezăm un bărbat în poziție dreaptă, cu picioarele apropiate, unul lângă altul, și cu brațele întinse în cele două părți, se va obține un pătrat perfect al cărui centru se situează la nivelul organelor genitate, la rădăcina mădularului.

https://www.loc.gov/resource/rbc0001.2009gen12345/?sp=178

Iar dacă din același centru vom trasa un cerc, a cărui rază va fi până la creștetul capului, bărbatul având brațele întinse în așa fel ca vârful degetelor să atingă circumferința cercului, picioarele depărtate până când ajung pe aceeași circumferință, la o distanță egală cu cea dintre extremitățile mâinilor și creștetul capului, cercul având centru la rădăcina mădularului, se va împărți în cinci părți egale ce alcătuiesc un pentagon perfect; dacă se unesc punctele de la limita călcâielor de la picioare cu cel situat în ombilic, rezultă un triunghi echilateral.

https://www.loc.gov/resource/rbc0001.2009gen12345/?sp=179

Dacă un bărbat este așezat cu picioarele depărtate unul de altul, spre stângă și spre dreapta, având mâinile întinse și ridicate până la nivelul liniei ce trece peste creștetul capului, atunci, extremitățile mâinilor și ale picioarelor vor forma un pătrat perfect, al cărui centru se va situa pe ombilic, la jumătatea corpului.

https://www.loc.gov/resource/rbc0001.2009gen12345/?sp=180

Dacă reprezentăm un bărbat cu amândouă mâinile ridicate, cu picioarele și coapsele întinse, în așa fel încât omul să devină mai scund cu o patrusprezecime din înălțimea lui, distanța dintre extremitățile picioarelor și rădăcina mădularului formează un triunghi echilateral, iar dacă este trasat un cerc, având centrul în ombilic, circumferința acestuia va atinge vârfurile mâinilor și ale picioarelor.

https://www.loc.gov/resource/rbc0001.2009gen12345/?sp=181

Iar dacă un bărbat stă în picioare, cu mâinile întinse, ridicate deasupra capului, atât de sus pe cât este cu putință, coatele fiind la nivelul creștetului capului și având picioarele apropiate, punctele dintre extremitățile mâinilor și dintre călcâie, dacă sunt unite, formează diagonala unui pătrat perfect, cu centrul în ombilic, ce este în același timp mijlocul distanței dintre creștetul capului și genunchi.

https://www.loc.gov/resource/rbc0001.2009gen12345/?sp=182

Cornelius Agrippa von Nettesheim, Magia cerească. Filosofia ocultă sau magia (cartea II), Editura Herald, București, 2010, pp.107-112.

În secvențele alăturate sunt reluate fotografic toate ipostazele prezentate de Cornelius Agrippa von Nettesheim, cu un corp ce satisface condiția de înscriere în cerc și în pătrat.
Cu excepția figurii 4, măsurătorile confirmă aceleași două centre de simetrie corporală: ombilicul și rădăcina organelor genitale. În figura 3, centrul de simetrie biometrică și cel de simetrie izometrică sunt semnalate de autorul renascentist cu simbolul soarelui și al lunii. Punctele de referință coincid perfect cu centrele "O" și "G" identificate în cazul reprezentărilor lui Leonardo da Vinci.

În figura 1, corpul înscris în pătrat permite identificarea centrului de simetrie izometrică (G) prin intersecția diagonalelor sau a axei verticale cu cea orizontală. Astfel, părțile simetrice se înjumătățesc întru totul pe orizontală și pe verticală.

În figura 2, corpul înscris în cerc permite identificarea centrului de simetrie biometrică (O), prin intersecția diametrelor. Ombilicul împarte înălțimea corpului conform Secțiunii de aur.

https://www.goldennumber.net/

Măsurătorile alăturate evidențiată prezența Secțiunii de aur în raportul dintre diferitele părți anatomice.

Figura 1
Secțiunea de aur la segmentele feței.

Figura 2
Secțiunea de aur la segmentele mâinii.

Figura 3
Secțiunea de aur la antebraț și palmă.

Imaginile alăturate indică prezența fractală a Secțiunii de aur în pentagramă și, implicit, în diferite structuri biologice profilate de această figură geometrică.

https://ksuweb.kennesaw.edu/~sedwar77/tile/aperiodic/penrose/euclid.htm

https://mathworld.wolfram.com/Pentagram.html

Renascentistul Valeriano Bolzani realizează desenul Hrist ca o pentagramă în cadrul studiului Hieroglyphica (Basel, 1556). În perioada Evului Mediu, această figură îndeplinea un rol apotropaic și avea semnificații multiple, simbolizând steaua din Betleem, cele cinci răni ale lui Hristos sau cele cinci simțuri.

Figura 1
http://www.detoxorcist.com/history-of-pentagram.html

Figura 2
https://www.wikiwand.com/hu/Pentagramma

Figura 3
Suprapunerea celor două reproduceri cu reperul fotografic evidențiază subdimensionarea capului, supradimensionarea brațelor și a picioarelor, precum și o inconsecvență în reprezentarea centrelor de simetrie.

Figura 1
Calculul Numărului de aur prin împărțirea unui segment conform definiției date de Euclid pentru media și extrema rație.

Figurile 2 și 3
Semnalarea Numărului de aur prin cota centrului de simetrie biometrică (O), în raport cu centrului de simetrie izometrică (G).
Poziționarea relativ constantă a celor două centre de simetrie antropometrică este independentă de statura sau sexul subiectului.

Figura 4
Creșterea masei corporale duce la migrarea centrelor de simetrie în sens gravitațional.

Trasarea cotelor corespunzătoare punctelor O și G în cazul celor trei rase umane indică o validitate generală relativă a principiului de simetrie izometrică și biometrică.

Cazuri de prezență armonioasă a centrului de simetrie biometrică (O) în conformația corpului feminin, independent de rasa, statura sau vârsta subiectului. 

Abaterea de aur reprezintă supra- sau subdimensionarea diferitelor componente anatomice proporțional cu Secțiunea de aur, ori migrarea biometrică a reperelor anatomice corespunzătoare centrelor de simetrie O și G.
Figurile alăturate indică faptul că abaterea de aur este aplicată intuitiv încă de la începutul limbajului plastic.
Un studiu extins al conceptului a fost realizat pentru arta plastică preistorică și antică:
Radu Stănese, Introducere în antropometria comparată, Editura ULBS, Sibiu, 2014, 329 p.

Numeroase statuete din culturile neolitice conțin abateri de aur. Câteva dintre acestea sunt evidențiate în figurile următoare.

Sculptura primitivă contemporană conține în mod recurent abateri de aur. Larg răspândite în nordul arhipelagului filipinez, triburile Ifugao venerează de secole zeități ale orezului numite Bulul. Așa cum se poate observa în măsurătorile alăturate, figurinele din lemn ale acestor idoli reprezintă exemple relevante pentru ambele sexe.

Abaterile de aur se regăsesc și în cazul anumitor figurine din culturile Badari și Nagada. În mod surprinzător, unele proporții antropometrice se dovedesc a fi corecte față de reperul biologic.

Abaterea de aur se regăsește și în configurația diferitelor personaje celebre din desenele animate. Caracterul prietenos al acestora este exprimat plastic printr-o anumită armonie a disproporțiilor corporale.

Pentru a-și promova imaginea, brandurile folosesc personaje originale sau deja celebre în lumea desenelor animate. Măsurătorile atașate evidențiază abateri de aur în proporțiile antropometrice ale unor asemenea mascote.

Abaterea de aur se regăsește și în designul unor roboți concepuți pentru mediul familial.

Abaterea de aur poate fi identificată în diferitele faze de dezvoltare a fetusului și a copilului. Prezența acestor disproporții în perioada intrauterină și cea infantilă explică efectul înduioșător și simpatetic asupra psihicului uman.
Recurența sincronică și diacronică în reprezentările antropomorfe ale diferitelor culturi dezvăluie natura arhetipală a abaterilor de aur.

Corporealitatea și-a dovedit esența arhetipală prin omniprezența nudului în istoria artei plastice.
Aidoma unui ecou edenic, omul se reprezintă în continuare după chipul și asemănarea sa, prefigurând însă problematica identitară a unui viitor postuman.